Mă uit la tine, te uiţi la mine...nu înţeleg de ce îţi vorbesc şi tu cu atât mai mult nu înţelegi de ce mă asculţi, cu toate astea continuăm. Cred că e vorba de frică, teama de a fi singur, de a rămâne gol într-un spaţiu infect. Absorbit de gânduri vorbesc într-una, prostii, nimicuri care nu ar merita spuse, mă uit în ochii tăi deşi privesc prin tine, dar gândurile sunt acolo, vii, gata să răbufnească în orice secundă. Nu or să o facă, încă. Aştept să mă priveşti în ochi, să îmi citeşti retina, să priveşti proiecţia imaginii mele pe albul ochilor inervaţi de prea mult fum. Din păcate în aşteptarea asta tu reuşeşti să vezi numai roşul din ei pe care-l interpretezi ca-n horoscopul de dimineaţă care te-a marcat pentru tot restul zilei. Greşesc să cer să ne desprindem de sfori, de betoane, de hârtii şi pastile, de ziare şi lcd-uri, laptopuri şi site-uri porno? Să vreau doar să stăm, răsucindu-ne pe toate părţile, încât la final să putem să ne re-creăm doar zâmbind unul celuilalt !?

hmm...te uiţi la mine, mă uit la tine...