Deşiram mărgele. Cu peniţa zgâriam o retină. Glasul vibra de plăcere. Peretele mă asculta. Un cerc şi un pătrat se certau pe un punct central. Ochii lăcrimau. Infinitul se termina totuşi undeva. Cerul nu mai era albastru, iar norii erau transparenţi.

Oamenii se cred perfecţi iar eu nu mă compar cu ei. Nici ea. Nici el. Nici noi.

Îmi place cuvântul fluid...

...nu cred că trebuie să fim coerenţi în nimic. Nu vreau să fac vreo legătură între litere. Ce primesc, dau. Pisica face miau, miau...