Nu alerga, păşeşte, simte, lasă-ţi mâna să curgă peste mine, lasă-ţi simţurile deschise şi nu te mai pierde în albastrul ochilor mei, nu mai pierde timpul cu gânduri de cărbune şi spune că nu am ajuns la capătul lumii, că e doar începutul, că afară e cald şi că florile abia capătă culoare, că o boare rece ne suflă cuvintele făcându-ne să ne ţinem de mână. În timp ce mâna mea devine una cu a ta lasă valul de energie să te cuprindă, informaţia e aproape să ne aprindă sufletele bătrâne şi neliniştite. Te văd ! Îmi faci cu ochiul şi-i un semn bun, divin, pentru că nu ne mai lipsim de unitate, nu mai credem în gânduri proiectate, ambalate, vidate şi vândute pe piaţa sufletelor pierdute. Avem aceeaşi inimă şi tot nu ne oprim din a ne contopi-n iubire, nimic nu mai contează, nimic nu ne mai poate opri şi cerul se deschide într-un accept universal, şi noi continuăm să ne balansam din echilibru în echilibru, din inspiraţie în expiraţie şi iar în inspiraţie , în infinit...
Respiră
Respir
Respiră
Respir
Respiră
Conştientizează tot aerul care-ţi umple
Plamanii
Corpul
Ochii inchişi
Corpul
Nu există
Gandurile
Zboară
Mii
Şi
Mii
Nu ai nimic
Şi nimic
Nu deţii
Totul e al tău
Cum Totul e al meu
Cum eşti tu
Aşa sunt şi
Eu
Eu
Amândoi răbufnim în râs. Şi într-un glas strigăm unul în faţa celuilalt. Vibraţia vocilor se împleteşte cu vibraţia corpurilor, cu vibraţia pereţilor şi a tuturor lucrurilor ce ne înconjoară. Cerul presară fulgi pe noi şi sunetul vocilor s-a transformat în cântec. Linişte. Amândoi respirăm sacadat, mai puţin sacadat, şi mai puţin sacadat până când sacadatul dispare din fraza asta. Linişte. Zâmbim.
Cine eşti
Cine sunt
Cine eşti
Cine sunt
Hidrogen
Helium
În colaps
Gravitaţia
Meditaţia
Timpul
Spaţiul
Scena
Scândurile
Iluzii
Iluzii
Sunt
Doar sunt
Nu înţeleg
Nu e nimic de înţeles
Cu cerul de un roşu aprins deasupra noastră ne gândim încotro o putem lua. În ce direcţie ne-ar putea trimite inima şi în ce direcţie ne-ar putea trimite gândul, intenţia. Amândoi stăm nemişcaţi, ochi în ochi şi zâmbet larg pe zâmbet larg. Nu cunoaştem teama, frica şi nu cunoaştem nici moartea, nici suferinţa...
Ha
Ha
HA
ha
Uşor
Molcom
Firul de iarbă renaşte prin mine
Şi copacul sunt eu
Lichidul ce-mi străbate venele e sânge
Sângele e apă
Apa e viaţă
Viaţa suntem noi
Care
Noi
Doi
Nu
Noi
Toţi împreună
Atâţia ochi aţintiţi spre noi îmi dau fiori şi uitându-mă spre soare înţeleg că de la el vine singura noastră salvare. Lumina, ca şi apa, ne conduce destinele. Rolurile au fost împărţite. Maestria fiecăruia îşi spune cuvântul în această modestă reprezentaţie.
