by Oli

Printesa, uitata in turn priveste spre fereastra desenata in zid in creta albastra. E scursa, de lacrimi deformata, in mii de dare imprastiata. E singurul lucru cel mai poate privi in culoare, in rest totu-i gri, acru, ca intreg palatul. Avea zapada ce se topea cand pe peploape-i cadea si-o ningea; avea ploaia ce-i picura in ochii caprui si-o uda; avea nori, avea munti, avea cer ce-o faceau sa paseasca usor printre stele, desenate si ele, desenate si ele. Dincolo de zid nu mai avea nimic de mult.
Doar un tipat surd de chitara scartait de-un arcus de vioara purtate impreuna de vant trec de fereastra de zid...dar nu-si mai doreste nimic. Are creta si-si va desena o usa cu ea, o usa...cu ea...

Si fata? Fata n-a venit.

Rise and walk !

Meeting the one and only : Mr. President

Time

Who had the idea of slicing time into pieces,

which were given the name of year,

was a genius person.

Industrialized hope

pushing it to the limits of its exhaustiveness.

Twelve months are enough for any human being to get tired and give up.

Then comes the miracle of renovation and all stars once again

we pick up another number wishing that

from now on everything will be different...

...For you,

I wish your dreams fulfilled.

The love you waited.

Hope renewed.

For you,

I wish all the colors of life.

All happiness you can smile to

All songs you can thrill.

For you in this new year,

Wish all friends to be better,

May your family be more united,

May your life be more lived.

I would like to wish you so many things.

But nothing would be enough...

So,

I wish only that you have many wishes.

Big wishes and may they move you further every single minute,

on route to your happiness!

Sailing...

Sa ne ridicam toti in picioare aplaudand, sa racnim ca existam si ca inca mai simtim picioare pe fata si maini cotrobaind in stomac. Nu mai avem timp sa vorbim, nu ne mai ramane decat sa ne decidem o data, sa smulgem mastile astea caraghioase de pe fata si sa urlam a luna plina si a fum, a intoxicatie, a exasperare. Sa facem exces de plante medicinale. Sa ne inghitim lacrimile zambind placut. Sa futem o amprenta pe pavajul nenorocit dintr-un oras decazut si virgin. Sa mai luam un fum. Sa mai bem un vin. In final sa ne varsam organele vitale peste un kil de coca iar mai apoi sa murim prin implozie de simturi si culori.

Abel si Lili, Serez de Luz, doi artisti alaturi de care am avut imensa placere de a performa. Un post mai jos e dovada video.

Va invit sa punem zambet de la zambet si sa plangem la final.

Eu sunt punctul tau

din palma pe care-o urmaresti intr-o miscare circulara, ametitoare. Eu sunt putin din frica ta de inaltime si din ochiul tau drept, sau stang, nu-mi amintesc prea bine. Eu sunt cu tine. Abastru, rosu, mov sau negru, verde inchis, verde deschis si galben, portocaliu, mandarin, corai, culori ce ne-au schimbat privirea odata, amandurora in acelasi timp, in aceeasi clipa cu acelasi gand. Orgasme impartite egal. Dureri si spaime comune. Atingeri gresite. Abordari inexplicabile si tipete in surdina. Greseli de inceput si prea multa rutina. Asa am iubit pana cand imaginea mea deformata si calma a inceput sa o zgarie pe retina. Lacrimi si zambete ascunse, priviri banuitoare si acuzatii si cautari in van. Iritari sau isterie, palme date-n gand si respingere totala. Si toate astea invaluite-ntr-o lumina orbitoare. De-as fi vazut, de-as fi stiut sau cel putin de-as fi-nteles de la-nceput...nu uit, nu am uitat, nu pot uita. Nu mai exista drum de intoarcere, nu mai exista drum de intoarcere...........................................
Si nici o harta nu mi-am luat. Ma fut. Ma descalt si merg. E de ajuns...



And this is the way I ended up where I find myself in this very moment. Trapped in a magical land with elfs and goblins. I saw the green fairy and i live amongst goblins. I’m just waitin’ for the elfs and the unicorns.

Ei sunt o mica parte din cei care matura, cersesc, traiesc noaptea pe strazile din Praga.