Si fata? Fata n-a venit.

Sa ne ridicam toti in picioare aplaudand, sa racnim ca existam si ca inca mai simtim picioare pe fata si maini cotrobaind in stomac. Nu mai avem timp sa vorbim, nu ne mai ramane decat sa ne decidem o data, sa smulgem mastile astea caraghioase de pe fata si sa urlam a luna plina si a fum, a intoxicatie, a exasperare. Sa facem exces de plante medicinale. Sa ne inghitim lacrimile zambind placut. Sa futem o amprenta pe pavajul nenorocit dintr-un oras decazut si virgin. Sa mai luam un fum. Sa mai bem un vin. In final sa ne varsam organele vitale peste un kil de coca iar mai apoi sa murim prin implozie de simturi si culori.

Eu sunt punctul tau

din palma pe care-o urmaresti intr-o miscare circulara, ametitoare. Eu sunt putin din frica ta de inaltime si din ochiul tau drept, sau stang, nu-mi amintesc prea bine. Eu sunt cu tine. Abastru, rosu, mov sau negru, verde inchis, verde deschis si galben, portocaliu, mandarin, corai, culori ce ne-au schimbat privirea odata, amandurora in acelasi timp, in aceeasi clipa cu acelasi gand. Orgasme impartite egal. Dureri si spaime comune. Atingeri gresite. Abordari inexplicabile si tipete in surdina. Greseli de inceput si prea multa rutina. Asa am iubit pana cand imaginea mea deformata si calma a inceput sa o zgarie pe retina. Lacrimi si zambete ascunse, priviri banuitoare si acuzatii si cautari in van. Iritari sau isterie, palme date-n gand si respingere totala. Si toate astea invaluite-ntr-o lumina orbitoare. De-as fi vazut, de-as fi stiut sau cel putin de-as fi-nteles de la-nceput...nu uit, nu am uitat, nu pot uita. Nu mai exista drum de intoarcere, nu mai exista drum de intoarcere...........................................
Si nici o harta nu mi-am luat. Ma fut. Ma descalt si merg. E de ajuns...



And this is the way I ended up where I find myself in this very moment. Trapped in a magical land with elfs and goblins. I saw the green fairy and i live amongst goblins. I’m just waitin’ for the elfs and the unicorns.

Mă uit la tine, te uiţi la mine...nu înţeleg de ce îţi vorbesc şi tu cu atât mai mult nu înţelegi de ce mă asculţi, cu toate astea continuăm. Cred că e vorba de frică, teama de a fi singur, de a rămâne gol într-un spaţiu infect. Absorbit de gânduri vorbesc într-una, prostii, nimicuri care nu ar merita spuse, mă uit în ochii tăi deşi privesc prin tine, dar gândurile sunt acolo, vii, gata să răbufnească în orice secundă. Nu or să o facă, încă. Aştept să mă priveşti în ochi, să îmi citeşti retina, să priveşti proiecţia imaginii mele pe albul ochilor inervaţi de prea mult fum. Din păcate în aşteptarea asta tu reuşeşti să vezi numai roşul din ei pe care-l interpretezi ca-n horoscopul de dimineaţă care te-a marcat pentru tot restul zilei. Greşesc să cer să ne desprindem de sfori, de betoane, de hârtii şi pastile, de ziare şi lcd-uri, laptopuri şi site-uri porno? Să vreau doar să stăm, răsucindu-ne pe toate părţile, încât la final să putem să ne re-creăm doar zâmbind unul celuilalt !?

hmm...te uiţi la mine, mă uit la tine...

gand spre tine

mâini, picioare, nasuri, cărnuri, noi
gustă-mi pielea după ce amândoi vom respira acelaşi alb amar şi vei vedea că totuşi sunt făcut din flori,
fără spini, fără culoarea roşie care reprezintă de prea mult timp aceeaşi pasiune stupidă, incoloră, insipidă, inadecvată pentru noi ce ne ciocnim întâmplător
da, mi-e dor de tine şi da, mi-ar prinde bine o şuviţa din părul tău de plastic din gândul tău elastic

sau măcar un atom

sau măcar un atom