Sa ne ridicam toti in picioare aplaudand, sa racnim ca existam si ca inca mai simtim picioare pe fata si maini cotrobaind in stomac. Nu mai avem timp sa vorbim, nu ne mai ramane decat sa ne decidem o data, sa smulgem mastile astea caraghioase de pe fata si sa urlam a luna plina si a fum, a intoxicatie, a exasperare. Sa facem exces de plante medicinale. Sa ne inghitim lacrimile zambind placut. Sa futem o amprenta pe pavajul nenorocit dintr-un oras decazut si virgin. Sa mai luam un fum. Sa mai bem un vin. In final sa ne varsam organele vitale peste un kil de coca iar mai apoi sa murim prin implozie de simturi si culori.